Ambrozia - Păstura

Păstura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar şi cel mai puţin cunoscut. Puţini ştiu ce este păstura şi cu mult mai puţini se încumetă să treacă la recoltarea ei. Păstura este un polen îmbogaţit cu nenumarate elemente esenţiale ce pot menţine o stare de echilibru şi sănătate perfectă, fiind totodată considerat cel mai complex aliment de pe pământ.

Sub influenţa substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii şi umidităţii ridicate din cuib (stup), precum şi datorită modului de conservare, polenul suferă o serie de transformări biochimice şi modificări structurale, transformându-se în păstură. Datorită faptului că transformările suferite de polen sunt biochimice, produsul rezultat este diferit de polenul iniţial.

Păstura este un produs natural, cu însuşiri mult mai valoroase decât ale polenului datorită conţinutului mai mare în zaharuri simple, vitamina K, enzime şi aminoacizi, precum şi a acidităţii sporite ce o face uşor asimilabilă. Faţă de polen valoarea nutritivă şi antibiotică este de 3 ori mai mare . De asemenea, învelişul extern al polenului, exina, este distrus, determinând asimilarea mai uşoară de către organism. Datorită cantităţii mari de acid lactic şi a proprietaţilor antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat, fără a se observa modificări majore, cantitative sau calitative. Păstrată la loc uscat şi răcoros, poate rezista pana la 17 ani.

Păstura acoperă toată gama de recomandări ale polenului: afecţiuni hepatice,anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afecţiunile de colon, mai ales cele însoţite de constipaţii (enterocolite, colite de fermentaţie sau putrefacţie, constipaţii cronice de diverse etiologii), însă acţiunea ei este mult mai rapidă şi mai puternică. Pentru cele mai multe dintre afecţiunile amintite diferenţa dintre cele două poate fi oarecum estompată prin creşterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de administrare.
Excepţie fac afecţiunile hepatice, unde acţiunea păsturii este cu adevărat remarcabilă, înregistrându-se rezultate de excepţie în hepatite acute şi cronice, în ciroze uscate sau umede.

Doza uzuală recomandată este de 10-20 g/zi, în doză unică sau în două prize, administrată la 30-45 minute după masă, pentru a nu produce disconfort gastric. În cazul afecţiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creşte la 30 g/zi, administrarea se va face în trei prize (circa 10 g/administrare) şi pe cât posibil între mese, adică la o oră şi jumătate sau două după masă.

Păstura, având ca şi componentă majoră polenul, are, desigur, proprietăţi asemănătoare acestuia. .Totuşi, deoarece păstura conţine şi mici cantităţi de miere şi secreţii salivare ale albinelor lucrătoare, dar mai ales pentru că marea majoritatea granulelor de polen sunt deschise , digestibilitatea păsturei este mai mare decât a polenului. .Din această cauză, din punct de vedere nutritiv , păstura este mai bună decât polenul .

Păstura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hrănirea întregii colonii de albine, dar mai ales a "copiilor" albinelor (larvele). De aici putem accepta că acest extraordinar produs apicol complex poate fi administrat cu încredere şi copiilor noştri.